În ziua de 14 decembrie 2015 s-a stins din viaţă un mare cărturar şi un mare scriitor român: Florin Manolescu.

Toate cărţile lui Florin Manolescu sunt cărţi de referinţă în cultura română.

O morală şi o etică înaltă le guvernează pe toate.

Originalitatea analizei şi a interpretării, acribia documentării, spiritul sintetic, curajul abordării fac din fiecare pagină semnată de Florin Manolescu un exerciţiu intelectual rar.

Talentul scriitorului îl înconjoară firesc, fiecare rând prinde contur într-o limbă românească unduitoare şi limpede.

Florin Manolescu a fost intelectual de rasă, care a trăit discret, fără să intre deloc în culisele bucureştene ale literaturii.

Uscăţiv şi cu o privire pătrunzătoare, păşind uşor şi discret prin viaţă, a lăsat însă urme puternice în cultura română, care vor dăinui atât cât va dăinui şi limba română.

Dreapta cinstire a lui Florin Manolescu trebuie să vină cât mai repede, pentru că el a fost, în acelaşi timp, un dascăl strălucit, un cercetător reputat şi un scriitor român cu puternice intersecţii europene.

Florin Manolescu a realizat în 1978 prima teză de doctorat în România dedicată literaturii S.F., teză care s-a transformat în 1980 în LITERATURA S.F., volum apărut la Editura Univers, o sinteză excelentă, al cărui capitol al XII-lea, Condiţia Literaturii S.F., a rămas celebru pentru disputele din jurul lui în anii ’80. Iată partea finală a acestuia:

Se poate spune de aceea că, indiferent de numărul autorilor, al revistelor de specialitate şi al editurilor, pentru a deveni o literatură matură, orice S.F. trebuie să îndeplinească două condiţiuni:

  1. Să devină conştient de propria lui tradiţie
  2. Să pătrundă în conştiinta criticii şi a istoriei generale a unei literaturi.

În România, ca de altfel peste tot în Europa, prima condiţie a fost îndeplinită după cel de-al doilea război mondial, prin apariţia unui număr important de antologii şi de încercări de sinteză. De fiecare dată însă, această operaţiune s-a efectuat din interiorul domeniului, de către reprezentanţii săi mai lucizi.

Dacă înţelegem că ambele condiţii reprezintă nu atât momente, cât procese mai mult sau mai puţin îndelungate, atunci se poate afirrna că cel de-al doilea deziderat a fost îndeplinit odată cu apariţia acestei cărţi.

Florin Manolescu a scris două volume de proză, MISTERUL CAMEREI ÎNCHISE, Nouă povestiri incredibile (Editura Humanitas, 2002) şi MENTALIŞTII. Alte nouă povestiri incredibile (Editura Cartea Românească, 2009), care sunt probante pentru forţa narativă şi inventivitatea specifică fantasticii de cea mai bună calitate.

Proza lui este doveditoare pentru orizontul cultural al autorului, aşezat în zona excelenţei mereu, ducând intriga fiecărei povestiri în zone ale istoriei cu chenare umbrite, unde personajele aleargă în timpul istoric, grăind pilduitor şi convingător.

Cu ochii pe mine” jurnal româno-german 1995 este o carte reprezentativă pentru calităţile umane ale lui Florin Manolescu. Calitatea introspecţiei este aproape ştiinţifică. Amănuntele semnificative fac parte din strategia „asamblării” unei realităţi, aparent molcome şi fără vibraţii. Intensitatea accentelor şi a perspectivei morale este puternică şi relevantă:

Întrebat la un moment dat de soţia mea de ce ţin jurnal, i-am răspuns: „Pentru că eu îl ţin pe el şi el mă ţine pe mine”. Era o exagerare şi nu prea.

Şi încă un detaliu autobiografic. Când am plecat din Germania, după atâta dulce-amar de timp petrecut acolo, unul dintre colegii mei de la Bochum a vrut să ştie ce-o să-mi lipsească în România. I-am răspuns şi lui, tot pe scurt: „Nimic, pentru că o parte din mine rămâne în Germania.”

 

Cât timp stă încuiat într-un sertar, un jurnal rămâne secretul celui care 1-a scris. După ce a fost publicat, acelaşi jurnal se poate transforma nu numai într-o sursă de informaţii sau într-o experienţă de viaţă dată în vileag, ci şi într-o poveste. Iar povestea, la rândul ei, poate deveni un început de literatură. Toate acestea cu o condiţie: autorul să fi avut ce povesti.

În speranţa că îndeplinesc această condiţie, din sertarul în care ţin jurnalul celor 15 ani pe care i-am petrecut în Germania, dar şi în România, am scos anul 1995. De ce? Pentru că atunci m-am familiarizat cu mai toate ritualurile vieţii universitare germane, atunci au început să prindă contur câteva dintre noile mele proiecte literare şi tot atunci am avut câteva întâlniri memorabile. Cu Schiller la Jena, cu regina Cunigunde la Bamberg, cu Jules Verne la Amiens sau cu spectrul lui Hitler la Nürnberg. Dar şi cu Petru Dumitriu, Ţepeneag, Alain Paruit, Goma, Dorin Tudoran sau Herta Müller. Şi pentru încă ceva a ieşit din sertar jurnalul acesta. Pentru a mă întâlni cu cititorul de astăzi, convins că nu am trăit doar pentru mine. Adică degeaba.

FLORIN MANOLESCU n-a trăit degeaba.

Cornel Secu

 

Iată datele esenţiale despre viaţa şi opera sa mai jos *:

Florin Manolescu (n. 11 ianuarie 1943, București – d. 14 decembrie 2015, București) a fost un critic, istoric literar și prozator român.

Biografie

Absolvent în 1961 al Liceului Gheorghe Șincai din București. A studiat filologie română si germană la Facultatea de Litere a Universității din București între anii 1963 și 1968. Din 1968 până în 1990 a fost asistent la Catedra de literatură română a aceleiași facultăți, iar din 1990 a devenit conferențiar. În 1993 a fost invitat și angajat ca lector, iar în 1995 a fost numit profesor la Seminarul de romanistică al Universității Ruhr din Bochum, Germania. În 2010-2014, profesor invitat la Facultatea de Litere a Universității din București. Autor, în 1978, al primei teze de doctorat din România despre literatura S.F.

Domenii speciale de activitate profesională : interferenţe culturale româno-germane, clasicii literaturii romîne, literatura exilului românesc, imagologie, antropologie literară, teoria textului, paraliteratura.

Rubrici permanente sau cronici literare în Amfiteatru (1967–1968), România literară (1969), Argeş (1969–1971), Flacăra (1976–1977), Contemporanul (1982-1983), Caietele Teatrului Naţional (1987–1989), Luceafărul (1990–1993) și Viaţa Românească (2012–2015, rubrica „Istorie și literatură. Scriitori români în exil”).

Alte colaborări cu studii, articole, polemici, interviuri și proză la Analele Universității București, Limbă și literatură, Cahiers roumains d’études littéraires, Euresis. Cahiers roumains d’études littéraires (serie nouă), Revista de istorie şi teorie literară, Rumänische Rundschau, Manuscriptum, Caitete critice, Viaţa Românească, România literară (proză, polemici, interviu), Convorbiri literare, Tomis (interviu), Flacăra (rubrica „Scriitori români de azi“), Luceafărul, Contrapunct (interviu), Formula AS (interviu), Apostrof (proză),Vatra (proză), Colecţia Povestiri Ştiinţifico Fantastice (serie nouă, nr. 28, 2015, proză şi prezentare a autorului).   

Membru în Colegiul de redacţie al revistei Caitete critice (de unde s-a retras în 1992).

Membru în Colegiul de redacţie al revistei Vatra.

Premiul anual pentru critică literară –1967 (Premiul Junimea), acordat de revista Amfiteatru. A fost membru activ și critic literar al fandom -ului din România. A condus, alături de Ovid S. Crohmălniceanu, Cenaclul „Junimea” al Facultății de Litere din București în ultima fază de activitate a acestuia (1986-1989). Principalii membri din această perioadă : Mircea Nedelciu, Mircea Cărtărescu, Cristian Teodorescu, Alex. Leo Șerban, Ioana Pârvulescu, Simona Popescu, Ion Manolescu (scriitor), Ara Șeptilici, Cristian Tudor Popescu, Ion Bogdan Lefter, Hanibal Stănciulescu, Emil Paraschivoiu, Alexandru Pleșcan, Cătălin Țârlea. La începutul anilor ’90 a fǎcut parte din juriul care a acordat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” și din juriile care au acordat premiile Uniunii Scriitorilor.

Volume publicate

  • Poezia criticilor, Editura Eminescu, 1971 (Premiul Uniunii Scriitorilor).
  • Literatura S.F., Editura Univers, 1980. Ultimul capitol din acest volum, Condiția literaturii S.F., a fost inclus ca materie de studiu în manualul de Limba și literatura româna pentru clasa a IX-a, editat în 2004 de Editura Humanitas. Volum accesibil în Internet, la adresa http://www.scribd.com/doc/213273308/Florin-Manolescu-Literatura-S-F#scribd
  • Caragiale și Caragiale, Jocuri cu mai multe strategii, Editura Cartea Românească, 1983, reeditare la Editura Humanitas, 2002.
  • Litere în tranziție, Editura Cartea Românească, 1998.
  • Misterul camerei închise. Nouă povestiri incredibile, Editura Humanitas, 2002. Volum accesibil în Internet, la adresa https://archive.org/details/Florin_Manolescu-Misterul_Camerei_Inchise_09__ Povestirea O conferință de pomină, tradusă în Serbia de Đura Miočinović, a fost publicată în revista Mostovi (nr. 163–164, 2015).
  • Enciclopedia exilului literar românesc, 1945-1989. Scriitori, reviste, instituții, organizații, Editura Compania, 2003 (Premiul Salonului de carte Constanța, Premiul Institutului Cultural Român). Ediția a doua revizuită și adăugită, Editura Compania, 2010 (PremiulȘerban Cioculescu pentru istorie literară, acordat de Muzeul Național al Literaturii Române, Premiul Titu Maiorescu, acordat de Academia Română).
  • Mentaliștii. Alte nouă povestiri incredibile (Premiul Societății Române de Science Fiction și Fantasy), Editura Cartea Românească, 2009. Două povestiri din ciclul Motaș (Magicianul și O poveste de Crăciun) au fost traduse în limba italiană, comentate și publicate de Angela Tarantino în Romània orientale, XXIV, Roma, 2011. Povestirea Serendipity a fost tradusă în limba engleză de Silvia Cora și Nigel Walker și publicată în Translation Café (nr. 130, august 2012), revistă online a Universității București.
  • Cu ochii pe mine. Jurnal român-german, 1995, Editura Cartea Românească, 2010.
  • Il gatto e l’astronomo (traducere în limba italiană și postfață de Angela Tarantino), Editura Mobydick, Faenza, 2013.

Volume colective

  • Este autor (selecție, introducere, cronologie, note biobibliografice) al antologiei The Phantom Church and Other Stories from Romania, University of Pittsburgh Press, 1996.
  • Drumuri și zări (Antologia prozei românești de călătorie),↵București, 1982.Rumänisch-deutsche Interferenzen, Heidelberg, 1986.
  • Rumänische Exilliteratur 1945-1989, München, 1999.
  • Im Dialog: Rumänische Kultur und Literatur, Leipzig, 2000.
  • Cele 10 porunci, Cluj, 2007.
  • Zu Ehren von Karl Maurer, Heidelberg, 2009.
  • Rumänien und Europa. Transversale, Berlin, 2009.
  • Geografia e storia della civilità letteraria romena nel contesto europeo, vol. II, Pisa, 2011.
  • A tradus un volum de studii de imagologie româno-germană de Klaus Heitman (Oglinzi paralele, Editura Fundației Culturale Române, 1996).
  • A colaborat cu articole de sinteză la Dicționar de literatură română (Editura Univers, 1979) și la Dicționarul scriitorilor români (Editura Fundației Culturale Române, 1995).

* sursa: Wikipedia.org